Situată pe deal în valea care poartă numele de "Frumuşica" mănăstirea de călugăriţe este o adevărată bijuterie, şi împreună cu mănăstirile"Răciula", "Hirjauca" şi "Gîrboveţ" întră în aşa-numita "Crucea de Aur a Republicii Moldova".
Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului“ a fost numită "Frumushica”, ca şi vale pe care a fost construită.
Unde acum exzistă complexul mănăstirii, la început era o vale neatinsă de oameni, deţinătorul acesrui teren mic era Efrim Iurcu, care mereu visa de a construi un schit monahal în vale. Dorinţă lui Efrim Iurcu de a sluji Domnului a fost atât de puternică, încât mai târziu el singur a primit tunsoarea şi a devenit cunoscut sub numele de schimonah Eftimei.
Pentru prima dată, mănăstirea este menţionată într-un document datat din anul1807, în el se spune că la 10 iunie anul 1807, 43 proprietari mici din localitatea Bravicea, fiind dornici de dragostea lui Dumnezeu, au dat lui Efrim Iurcu pămînturile lor, ca să ridice o mănăstire în vale, ”Adormirea Maicii Domnului”. Ca rezultat - teritoriul viitoarei mănăstirii se întinde la est -pînă la rîul Bicea la vest - pînă la rîul Ichel şi la sud -pînă la pădurea Rădi.
Toamna tîrziu, în anul 1804 trei ieromonahi - Serafimţ Ioanichi şi Macarie, precum şi călugărul Atanasie de la mănăstirea Neamt,aşezată nu departe de valea "Frumushica", schitul Raciula. Călugării au fost elevii Sf. Paisi de la Neamt, om creştin celebru (de asemenea, cunoscut sub numele de Petru Velicicovschii). Atunci şi a existat un acord privind înfiinţarea unei mănăstiri.
Prin anul1808, mai la sud de locul, unde în present este biserica de piatră, meşterul Ignat din satul Bravicea a ridicat prima biserică. A fost construită din bîrne de stejar şi numită în cinstea sărbătorii, ”Adormirii Maicii Domnului”. Biserica a fost sfinţită la 14 august anul1810, după cum reiese din inscripţia de pe partea din spate de pe icoana Sf.Nicolae, care se păstreză în mănăstire. Biserica de lemn a consruit-o pînă în anul 1850.
Iniţial schitul a fost condus de schimonahul Serafim - unul dintre fondatorii mănăstirii. Dar deja în anul 1812, Mitropolitul Gavriel Bănulescu-Bodoni, întăreşte pentru schitul "Frumushica" reguli ale unei comunităţi monahale şi numeşte păstor pe ieromonahul Teodosie. Din anul 1815 şi pînă în anul1818 stareţul manastirei este egumen Sinesii, tuns în monahism la mănăstirea Nou-Neamţ, însuşi de Petru Velicicovschii. În timpul lui a fost construită sala de mese şi chiliile, s-a mărit gospodăria monastică, iar numărul fraţilor a crescut 25 de fraţi. Adăpost - erau 20 de case din jurul bisericii, o parte din case au fost acoperite cu stuf.
Dar adevărata, perioada de prosperitate a mănăstirii a coincis cu conducerea arhimandritului Venedict, numit păstor în anul 1818. Acesta a fost anume în timpul lui, mănăstirea a devenit un centru al culturii religioase şi educaţie spirituală. Sub conducerea Arhimandritului Venedict a fost adunată cea mai bogată bibliotecă, a stabilit o şcoală religioasă. Şi în anul 1840, nu departe de biserica veche de lemn a fost ridicat clopotnita de lemn.
În anul1847, în locul bisericii vechi de lemn, a început construcţia bisericii noi de piatră. Biserica a fost sfinţită la 8 octombrie anul 1850, dar arhimandritul Venedict a murit în vara aceluiaş an, aşa şi nu a aşteptat sfinţenia.
14 august anul1861, a fost sfinţită biserica de iarnă a “Sfintei Treimi”, care a fost construită la insistenţa Arhimandritului German.
La mijlocul secolului al XIX-lea Biserica Ortodoxă Rusă a dat mănăstirea"Frumoasa" direct sub Manastirea Ierusalimului a Sfîntului Mormînt. Trei decenii, călugării se duceau la Ierusalim în fiecare an, la slujba de la mănăstirea Sfântului Mormânt.
La 28 octombrie anul1938 mănăstirea a fost convertită de la bărbat la femeie. A fost deschisă şcoala pentru pregătirea asistentelor medicale. În viitor, lăcaşul se confruntă cu cele mai dificile timpuri, de-a lungul existenţei sale.
Astfel, în conformitate cu adresarea, păstrată, făcută de stareţa mănăstirii Militina în RSS Moldovenească din 27 ianuarie anul1945, mănăstirea a fost jefuită de soldaţi, au fost incluse taxe excesive şi ruinată.
Neprimind, nici un ajutor din partea autorităţilor, la 2 mai anul 1946, stareţa Evpraxia s+a adresat direct la Episcopul de Chişinău Ieronin, după mijlocire, dar el a sfătuit-o să facă o petiţie despre desfiinţarea mănăstiri. Maica stareţ a urmat sfatul episcopului, călugăriţele au fost transferate la mănăstirea Hirovsc, şi toate clădirile mănăstirii, cu excepţia bisericilor au fost donate în proprietatea statului.
Din anul1946 pînă în anul1994, în manastire a fost situat un orfelinat pentru copii, o şcoală pentru copii surdo-muţi, colonie pentru copii minori cu acidente criminale, şi şcoală pentru copii bolnai mintal În.ceea ce priveşte templul principal, a fost folosit ca sală de gimnastică. În anul1956, clopotniţă a fost distrusă, dar cladirea acoperita cu ardezie. În anul 1986, afectate de incendiu.
Numai în septembrie anul1994, graţie eforturilor duhovnicului de la mănăstirea Răciula Vasile (Ciobanu), mănăstirea a început a reînvia, ca mănăstire pentru bărbati. Pe data de 5 mai anul 1995, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rusă a bagoslovit restaurarea şi deschidera mănăstirii ”Adormirea Maicii Domnului”.
La mănăstire au început lucrările de restaurare- iniţial a fost restaurată biserica “Sf.Treime,” apoi în anul 2003 au început lucrările de restaurare în biserica ”Adormirea Maicii Domnului”. Ctitorul principal devine deputatul Iurii Stoicov. În anul 2005, pentru clopotniţă au fost achiziţionate şi instalate nouă clopote. În anul 2006, au fost ridicate din nou cruci.
Sfinţirea repetată a mănăstirii a fost dedicată aniversării 200 de ani de la prima mentiune documentara a manastirii. În anul 2005, la mănăstirea a fost deschisă o tabăra anuală de vară pentru copiii din familiile sărace şi orfani.
27 decembrie anul 2005 mănăstirea, în acel timp deja numită Sf Treime, a fost din nou convertită de la bărbati la femeie. La începutul anului 2010, în mănăstire au lucrat două temple şi un muzeu.
Informație de contact
Adresa: Contact(e): Mobil: |
